O realitate inecitabila...

În ziua cînd era înmormîntat plutonierul major Mihail Ianțus, colaborator la poliția de frontieră Vulcănești, exista posibilitatea reală ca posturile din sector să rămînă fără colaboratori. Și nu numai cele de aici. Erau cu inima încărcată de durere și oamenii tuturor echipelor unității din subdiviziunile Direcției regionale Sud a Departamentul Poliției de frontieră al MAI RM.

Toți grănicerii doreau numaidecît să-l petreacă pe Mihail în ultimul său drum. Pe strada largă a satului Vladimirovca nu încăpea torentul de colegi în uniforme, de rude și prieteni, consăteni, ducînd brațe de flori și coroane, care denota dragoste, profund respect memoriei unui om de mare raritate.

O mînă ucigașă a luat viața unui bărbat în floarea vărstei, scump fecior, soț și tată, cu sufletul ca pîinea caldă, cu gîndirea lucidă. Criminalul a luat viața unuia dintre cei mai buni feciori ai țării.

Mihail Cociorvă - sef adjunct al sectorului poliției de frontieră Vulcănești îl recomandă pe plutonierul major Mihail Ianțus drept un lucrător, care și-a îndeplinit cu mare responsabilitate obligațiunile la hotarele țării. Misiunea lui era de a veghea frontiera, a nu admite vre-o încălcare: trecerea ilegală, migrația clandestină, trecerea mărfurilor de contrabandă. Și nu a admis nicicînd încălcarea nepedepsită a hotarului.

Marcel Balan. Am învățat împreună la centrul de instruire Ungheni. Tot împreună ne-am angajat la serviciu. A fost să îmi rămîe un camarad devotat și săritor la nevoie. Era consacrat cu trup și suflet datoriei. Se deosebea prin modestia și simplitatea sa. Avea vorba calmă, așezată. Cunoștea multe și prin aceasta se distingea ca interlocutor interesant. Și-a dorit foarte mult să-și continue studiile, să avanseze în funcție.

Veceslav Zahu. Am fost în aceiaș tură. Ne înțelegeam bine. Dar cuvăntul lui Mihail rămînea decisiv. Împreună ne duceam și ne întorceam acasă de la serviciu. Dacă întîrzia, venind de la posturile îndepărtate îl așteptam pînă nu apărea. Îl ducem cu automobilul pînă la poartă. Uneori o coteam la gară. Îmi spunea Mihail, dă să mergem pe la socrul meu, să-l întreb ce face, cu ce trebuie să-l ajut. Acasă mama îl ăntreba, cu cine ai venit și el îi răspundea: cu Slavic. Tanti Maria se liniștea. Numaidecît îi ieșea în cale soția Ludmila și fetița Diana de 5 anișori, care ziua desenase ceva pentru tăticu.

Fiodor Casiadi, plutonier. Mișa le-a făcut bine multora. Crescut fără tată, știa să isprăvească tot lucrul gospodarului. Zeci și zeci de oameni au rămas datori prietenului. I-a plăcut sportul, fiind golchiperul echipei din Vulcănești, a mai preferat să joace volei, tenis, nu odată a căștigat maratonul, care cere forță și rezistență.

În repetate ori a apărat cinstea raionului la competițiile de diferite ranguri. Era inama sărbătorilor din colectiv. Pentru copiii colaboratorilor a fost și un darnic Moș Crăciun.

Cu ținuta de atlet, avînd statură regală-184 cm - cum este apreciată elita militară-era inițiat în toate acțiunile sărbătorilor de stat, în capitala țării Chișinău.

De micîi plăcuse muzica. Făcea drum lung pînă la Vulcănești, visa la o școală muzicală la Găvănoasa. Vecinii își aduc aminte cum Mihail, ca să nu-i deranjeze, își lua armonica și se ducea să cînte în adăncul grădinii, exersînd cu multă pasiune.

Satul Vladimirovca este un sat mic, cu vre-o sută de case, cu familii trainice,oameni cumsecade si copii bine educați. Aici practic nu sunt divorțuri. În sat locuiesc mai multe naționalități, se vorbește în cinci limbi. Dar bucuria și durerea sunt retrăite la fel în toate cele o sută de case. Familia mereu îi va duce lipsa, iar copilul, care curînd trebuie să apară pe lume, nicicînd nu are sa-l vadă pe tată.

Satul are agricultori dibaci și cărturari, scriitori și poieți, doi savanți cu renume, învățători, profesori, lucrători medicali cu autoritate. A căzut cu glorie la datorie colaboratorul MAI al R.Moldova Nicolae Novac. De data aceasta luînd apărarea unei vieții, la fel de tînără ca a sa. S-a jertfit vitejește polițistul de frontieră al Ministerului afacerilor interne Mihail Ianțus.

Rîndurile poliției de frontieră sunt alcătuite din barbați fideli patriei și străjerul numărul unu dintre ei a fost și rămine plutonierul major Mihail Ianțus.

P.S. Mă întreb dacă ucigașul și apropiații săi dorm liniștit și mănîncă bine…Si cum de îi ține pămîntul?

Elena Grecova, or. Vulcănești